Noaptea. Mai neagra ca deobicei. Si genul acela de ploaie care imi provoaca vise ciudate. Reprize de somn si picaturi zgmotoase la geam. E acea ploaie de care vor sa se ascunda tot felul de fiinte ciudate, care prind viata la granita dintre somn si realitate, si bat zgomotos la geam, si reusesc sa faca galagie si inauntrul camerei. O realitate distorsionata , zogomot si multa apa.
Dimineata gri. Oameni grabiti, care se deplazeaza intr-o tacere absoluta, cu fetele acoperite, pe strazi pline de apa. Cerul nu mai exista. Femeia de la florarie, cativa tineri ce dau ziare gartuite la metrou si cei cativa comerciati care inca incearca sa vanda maruntisuri la tarabe acopertite, sunt singurii care inca traiesc. Aceiasi din fiecare zi si in aceleasi locuri.
Blocuri gri. Arse de nenumarate ori in realitati imaginare... stinse de timp.
Si aceeasi ploaie care imi provoaca vise ciudate si o alta perceptie a realitatii.
Sursa foto: deviantart.com
Frumos...Ai simt poetic
RăspundețiȘtergere