Autobuzul 783. S-a urcat de la aeroport. Are ochii albastrii si tinuta eleganta. Ea e mai simpla. Cu toate astea a remarcat-o si o priveste insistent. Ea intoarce capu si el ii zambeste. Apoi isi intoarce privirea indiferenta , dar inima ii bate mai tare ca deobicei.
El o priveste de cate ori are ocazia.O place, si nu se sfieste sa ii arate, iar ea inceraca sa para impasibila.
Piata Presel Libere. Locul de langa el s-a eliberat.Ea se aseaza acolo, si el zambeste mai mult ca pana acuma, cu subinteles. Chiar daca incerca sa-i evite privirea, ceva la ea e schimbat.Mai mult curaj, sau poate mai multa importanta, oricum nu conteaza, era ce avea nevoie sa-i faca ziua un pic mai frumoasa.
Si nu mai e nevoie si de cuvinte. Au tacut.
Autobuzul continua sa mearga. Timpul trece, oamenii de schimba, doar ei sunt cei care raman aceeasi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu