vineri, 27 februarie 2009

Probleme de silueta


Don'soara Gasca are corp frumos. Si vine sa faca sport cu o tona de machiaj si echipament in multe culori. Se coloreaza ca nu cumva sa fie confundata cu o pasarica de rand, si macane strident daca e bagata in seama. O atrag papagalii, ca sunt colorati ca si ea, si stiu cum sa ciripeasca pe intelesul ei.

Noroc ca nu sunt multi.

Restul, sunt Tauri si Armasari (asa cred ei), trecuti de primele tinereti, carora le place sa creada ca au charm. De aia depun ei atata efort fizic de fiecare data, transpira mai mult decat e normal, si sunt obsedati de silueta si pectorali. Exagerari bineinteles. Dupa un asemenea antrenament zilnic, ies in fiecare sambata seara in cluburi si discoteci..ca acolo stiu ei ca se aduna elita lighioanelor mondene...si pozeaza in postura de masculi feroce.
Noroc cu vitele din aceeasi specie, care sunt pe masura lor.

Si mai sunt si Porcusoarele, care alearga aiurea pe banda aia rulanta, si dupa, la vestiare, guita ca vor ciocolata. Si intra in panica daca se scotocesc prin geanta si nu gasesc macar o bucatica. Au uitat sa cumpere. Pacat. S-ar mai fi destins si ele un pic dupa cele 30 de minute epuizante de fitness. Oricum, in ceea ce priveste silueta...la ele intentia conteaza!
In cateva luni si-au propus sa arate ca si Don'soara Gasca, ca se straduiesc si o admira. Si poate gasesc si ele papagali asa colorati.

Si mie imi plac papagalii. Aia 2 din colivia de la receptie.

Sursa foto: deviantart.com

joi, 26 februarie 2009

Nehotarat, prin parc


A aparut asa brusc, dintr-o data. Chiar in fata mea pe drumul din parc.
La inceput nu l-am bagat in seama. Sunt obisnuita sa apara si sa dispara cand vrea el. Azi insa a fost insistent tot drumul.
Si nu m-am incalzit din cauza lui, eram oricum obosita de la sport, de dimineata. Nici nu l-am bagat in seama, nici nu m-am entuziasmat. Chiar daca imi era dor de el, sunt obisnuita sa-l astept mai mult decat trebuie.De fiecare data.

Azi ma pergatisem sa stau in casa, sa imi beau cafeaua cu lapte ca sa ma incalzesc un pic, sa fiu nostalgica si melancolica din cauza vremii, sa pot sa scriu despre picaturile de ploaie de la geam sau ma uit aiurea pe cer si sa numar norii, sau secundele pana incepe sa ploua. Sau sa ninga. Si chiar atunci a aparut si el.

Ma intreb, de data asta chiar o sa ramana?

Oricum, azi nu vreau sa fiu nostalgica si nici melancolica, mai bine sa ma bucur de el, de soarele asta cald de inceput de martie!

Sursa foto: deviantart.com

marți, 24 februarie 2009

Barbatii si Sauna

- Te deranjez?

Da, deranjezi..dar daca tot ai venit...

-Nu.

-Pot sa intru?

-Da.

-E foarte cald..esti de mult aici?

-Da, dinaintea ta.

Acuma nu trebuie sa te simti obligat sa faci conversatie, oricum eram preocupata de problemele mele existentiale, aveam niste dileme, voiam sa ajung la niste concluzii, si tocmai atunci ai aparut tu!

-Cati ani ai?

Offff...!!!

-23

-Nu pari.

Da stiu, mi s-a mai spus. Acuma ca ai aflat cati ani am, poti sa taci te rog.

-Esti studenta?

-Nu, am terminat anul trecut, din fericire.

-Da? Ce ai terminat?

-Turismul

-Frumos domeniu!

Totusi, chiar nu poti sa stai in liniste,... nu mai ma pot auzi gandind...

- Eu am 22.

-Multi inainte.

Acuma ca ai aflat cu cine stai la sauna..poti sa ma lasi sa ma sufoc in liniste. Oricum ideile mi-au disparut, si din cauza ta o sa ies de aici cu aceleasi probleme existentiale cu care am venit!

-Ai fost si la sala. Vi des?

-Nu, ocazional, pentru silueta fizica si psihica mai mult.

Nu, nu cochetez cu tine, chiar asta e adevarul, asa ca te rog nu mai zambi asa. Sunt o persoana mai complexa, nu ai tu de unde sa sti asta!

-Eu fac sport de mic.

-Bravo, sportul inseamna sanatate.

Pauza. Probabil astepta sa-l intreb ce sport practica

-Ok, ei o sa plec ca nu mai rezist. Am transpirat destul azi.

-Ai grija sa nu racesti!

Acuma nu te mai simti stanjenit, si nici obligat sa faci conversatie ca plec. Si nu mai zambi asa. Si te rog, data viitoare nu ma mai intreba ce fac, si nici cum e vremea afara, si nu mai imi da indicatii cum sa lucrez corect la aparate!

-Nu o sa racesc. Virusii nu ma plac. Sauna placuta in continuare!

Ma reintorc la conversatia cu mine insami la o cafea, acasa. Poate ajung la concluziile pe care le cautam mai devreme.

Despre ce vorbeam????

luni, 23 februarie 2009

Devenire si Definire


Intodeuna m-am considerat un bun privitor. Desi nu reusesc sa ma integrez in anumite lumi, imi place sa le privesc, sa le observ diferentele, sa incerc sa inteleg, apoi sa le transform in experiente personale, si la fel ca la o piesa de teatru, sa plec cu o alta perspectiva. Atunci cand e cazul, bineinteles.

Asa ca aseara am fost la un concert rock, intr-un club din Bucuresti, ocazie cu care mi-am aprofundat si mai bine statutul de observator. Mi-a placut senzatia pe care muzica mi-a provoca in stomac, chiar daca nu puteam deosebi melodiile sau stilul celor doua formatii...oricum ce mai conta, cand eu deja simteam muzica!
In rest adolescenti, cu stil vestimentar aflat la granita dintre "new fashion", "old fashion" si "junk fashion", ce aprofundau daruiti rimurile rock-ului, lasand sa iasa la iveala o "suferita dorita", in perioada lor de inceput de adolescenta, cu scopul de a putea defini propriul "ego" sau mai bine zis cuvantul "cool" sau "deep"... moment in care am ajuns la concluzia ca acest cuvant este unul atat de relativ pentru noi toti : pentru tinerii cu stilul in devenire sau definire, pentru barbatul ce privea nemiscat in pantaloni de piele si palarie de cawboy, pentru fetele care se imbratisau ostentativ in ritmuri de rock, pentru cuplul care se saruta, excitati probabil de aceeasi melodie, pentru fata care facea poze...Si totusi, peste toatea astea, o atmosfera lipsita de frustrari.
Si cum toti aveau nevoie de un model, ii admir pe baietii care cantau, pentru ca stiau ce faceau si pentru ca ii ajuta pe tinerii de mai devreme sa poata aluneca spre o stare de extaz si nepasare si poate un inceput de agonie.
Eu inca nu reuseam....

Totusi, lumea plina de simboluri, de extaz, de rebeliune si independenta, se indrepta alert, pe aceleasi ritmuri de rock, spre sticle de bere, alcool, mult fum, si spre o stare din ce in ce mai ciudata care ma face sa constat subit ca eu sunt singura persoana care nu are nici o treaba cu tot ce se intampla in jurul ei. Deci am trecut fara sa-mi dau seama de la statutul meu de observator profund la unul absent.

Omenii de acolo, sticlele de alcool, fumul, vibratiile muzicii, cei rebeli si independenti, cei cu stiluri in devenire si definire, un efort de intelegere, nepsare, absenta mea si in final concluzionez: what the fuck!

Sursa foto: deviantart.com

joi, 19 februarie 2009

Locuri cu Povesti


Se spune ca fiecare loc are povestea lui si fiecare moment nemurirea lui.

Asa cum fiecare dimineata incepe cu propria ei povestea. Dimineti pe autostrada, cu viteza, cu muzica tare si vajaitul vantului la geam. Atunci intotdeuna miroase a cafea cumparata din benzinarie, a mare, a vara, a nispit si a vacanta. Sunt dimineti incepute tarziu sau prea devreme, dar cu aceasi senzatie de perfectiune de fiecare data.

Momentele in care ne hotaram spontan " hai la munte" si timpul se dilata in sutele de kilometrii,traversand cele 4 anotimpuri, oriunde puteam ajunge, si oricate locuri puteam vizita. Atunci mirosea a frig si a povesti, spuse intr-o alta lume colorata in verde, sau in aramiu, cu aer curat si rece, cu locuri rurale smulse din trecut, care aduc a certitudine si a senzatia de timp oprit in loc, doar in numele acelor istorii de care stiam ca ne va fi dor, chiar din clipa in care se desfasurau.

Clipele in care ma speriam prea repde si prea usor, locuri in care ma simteam inca prea mica, locuri care ma impietreau, locuri in care mirosea a vacanta, a dimineti devreme, a trecut , a povesti, a restaorante, a iubire, a lipsa de griji, a discutii marunte, a drum, a obiective de vizitat, de fiecare data spontan, de fiecare data altele, a sute de poze, a plimbari lungi, si a entuziasm. Si un parfum de viitor si lucruri inca neincepute.

Si daca timpul ar vorbi, probabil ar spune povesti despre locuri simple, cu o miros de departare si despre drumuri infinit de lungi,
si de fiecate data cu tine.

Fara raspuns

De ce in viata doar drumurile gresite, te conduc in directia corecta?

De ce doar momentele de tristete, te fac sa intelegi adevarata fericire?

De ce sunt iubiri trecatoare, care se transforma in umbre, si dispar treptat?

De ce uneori cel mai simplu gest, cand te astepti mai putin, face cat 1000 de cuvinte?

De ce sunt ani de zile, care se pierd in fractiuni de secunda?

De ce inchidem ochii asa usor, si apoi nu ne mai putem trezi?

De ce uneori eu sunt asa..?

marți, 17 februarie 2009

Oamenii si orasul

Aglomeratia de dimineata din metrou, pe fundalul muzicii lautaresti. O muzica cu versuri banale si de prost gust, de la un telefon mobil. Suna tare, prea tare, si cu toate astea nimeni nu aude. Toti privesc in puncte fixe, pierduti intr-un trecut sau viitor inca imaginar. Sau pur si simplu gandesc gol in prezent, resemnati, tacuti, cu capul in jos. Prezentul lor.
Doar cativa se uita in cele din urma inspre locul din care se aude muzica, dar raman la fel de impasibili. Oricum timpul inghite muzica aia. Mai bine.

Si aglomeratia din autobuzul 300.
Cretinii voteaza criminali ! Tinerii din ziua de azi inca nu isi dau seama...
Aceeasi liniste si nepasare pe fetele tuturor. Aceleasi momente din trecut si viitor, si un deja-vu pentru toti. Prezentul e iarsi absent.
Au impartit mii de fluturase prin care indemnau la vot, si cu toate acestea 70% nu au votat, ca nu aveau pe cine...
Inghesuiala, si vocea batranului care vorbea tare, sperand totusi ca cineva ii va da dreptate
Cretinii voteaza criminalii !
Si nepasare, indiferenta, oboseala si aceasi oameni care privesc in gol, spre locuri de nicaieri. Aceasi absenti din totdeauna.

Si timpul...iar timpul!

Muzica lautareasca de la un telefon mobil si monologuri despre politica si hoti, pe fundalul nepasarii unui auditoriu absesnt. Mereu acelasi.
Si mereu aceleasi drumuri aglomerate, si obositoare in banalitatea lor.

luni, 16 februarie 2009

Jurnal de vacanta


Sub influenta ultimilor zile care aduceau a primavara si soare, am constatat ca am devenit nostalgica. Mi-e dor de marea albastra si prea curata, de nisipul alb, de excursii epuizante, de stilul de arhitectura aflat la imbinarea lumii arabe orientale si stilului inconfundabil italian.
Vacanta pe care o traiesti din plin, in care te agati de fiecare secunda, pentru ca fiecare secunda inseamna o ocazie...si inca o lectie invatata...
Aerul acela ce aducea a mare, a nisip si a liniste, in fiecare plimbare de seara si senzatia de departare placuta.
Italienii, Vulcanul Etna, chiar deasupra norilor si specialitati locale ( fiecare in cate un "borcanel"), catedralele facatoate de minuni, atmosfera prea gri si apasatoare cu care am plecat din marele oras sicilian, imbinata cu lumea de vis de pe varful stancilor din Taormina
Si insula mica, cu strazi prea inguste si prea vechi cu un singur semafor. Locuri aflate la inaltime, locuri ferite in care se ascundea cu mult timp in urma nimfa Calypso.
Avionul, fairyboat-ul, catamaranul si barcutele, acelasi aer uscat si proaspat si din nou marea, imbinarea ciudata a linistei cu zgomotul, si senzatia de perfectiune dupa atata timp.

To be continued...

vineri, 13 februarie 2009

Reteta pentru sambata


Pentru ca sunt o persoana care se bucura de lucruri banale si inutile, care aduc satisfactii de moment, imi place sa imi incep ziua cu o cafea cu lapte. Sa primesc ca desert o tartutza cu struguri sau visine , pentru ca sti ca e preferata mea . Sa enumar posibilitatiile pe care le avem azi sa piedem timpul si diseara film. Genul fantasy.

Si pentru ca tot sunt la capitolu lucruri inutile vreau un cactus. Pentru ca imi plac florile, dar nu pot avea grija de ele si pentru Valentine's day. Nu orice cactus.Unul haios si cu personalitate. Cu ochi falsi si caciulita.
O sa ma chinui sa-i gasesc si un nume.
Bineinteles nu va fi primul meu cactus. Dar il voi asorta cu cafeaua de dimineata, cu tartutza si cu stilul fantasy

Sursa foto: deviantart.com

joi, 12 februarie 2009

Realitate distorsionata


Noaptea. Mai neagra ca deobicei. Si genul acela de ploaie care imi provoaca vise ciudate. Reprize de somn si picaturi zgmotoase la geam. E acea ploaie de care vor sa se ascunda tot felul de fiinte ciudate, care prind viata la granita dintre somn si realitate, si bat zgomotos la geam, si reusesc sa faca galagie si inauntrul camerei. O realitate distorsionata , zogomot si multa apa.

Dimineata gri. Oameni grabiti, care se deplazeaza intr-o tacere absoluta, cu fetele acoperite, pe strazi pline de apa. Cerul nu mai exista. Femeia de la florarie, cativa tineri ce dau ziare gartuite la metrou si cei cativa comerciati care inca incearca sa vanda maruntisuri la tarabe acopertite, sunt singurii care inca traiesc. Aceiasi din fiecare zi si in aceleasi locuri.

Blocuri gri. Arse de nenumarate ori in realitati imaginare... stinse de timp.
Si aceeasi ploaie care imi provoaca vise ciudate si o alta perceptie a realitatii.

Sursa foto: deviantart.com

miercuri, 11 februarie 2009

Tinerii din totdeuna

Autobuzul 783. S-a urcat de la aeroport. Are ochii albastrii si tinuta eleganta. Ea e mai simpla. Cu toate astea a remarcat-o si o priveste insistent. Ea intoarce capu si el ii zambeste. Apoi isi intoarce privirea indiferenta , dar inima ii bate mai tare ca deobicei.
El o priveste de cate ori are ocazia.O place, si nu se sfieste sa ii arate, iar ea inceraca sa para impasibila.

Piata Presel Libere. Locul de langa el s-a eliberat.Ea se aseaza acolo, si el zambeste mai mult ca pana acuma, cu subinteles. Chiar daca incerca sa-i evite privirea, ceva la ea e schimbat.Mai mult curaj, sau poate mai multa importanta, oricum nu conteaza, era ce avea nevoie sa-i faca ziua un pic mai frumoasa.

Si nu mai e nevoie si de cuvinte. Au tacut.

Autobuzul continua sa mearga. Timpul trece, oamenii de schimba, doar ei sunt cei care raman aceeasi.

marți, 10 februarie 2009

Tipare

Le place sa imi puna intrebari. Si eu stiu ce sa le raspund. Stiu exact ce vor sa auda.
Dar de cele mai multe ori sunt eu si atat. Daca sunt inteligenti isi vor da seama daca am sau nu potential, daca nu vor cauta doar tipare.
Nu e greu deloc sa fi cum vor ei "tipare ideale" in limite si standarde, incadrate de discutii banale si prototipice. Dupa cum a spus cineva " trebuie sa sti cum sa te vinzi".
Am obosit.
Chiar daca am un rapsuns pentru toate intrebarile..vreau sa fiu eu si atat. Si de aia nu imi place sa le mai raspund.Pentru ca eu nu tind spre perfectiune deoarece ea nu exista, iar lor le place sa creada ca o pot gasi ..

Sunt eu mai deosebita?

Azi m-a urmarit. A mers in spatele meu tot drumul, chiar de cand am iesit de la metrou. Curios, nu mi-a inspirat frica. Doar mergea in spatele meu si atat. Am tot intors capul spre el si i-am zambit de cateva ori. Nu m-am putut abtine. Nu imi era frica de el, si el ma privea lung. As fi vrut sa stiu ce gandeste.

De ce tot mergi dupa mine?

Cand am iesit din magazin era acolo, langa usa. Curios. Oare ma place?

Sunt eu mai deosebita?

E prietenos, stie sa zambeasca in felul lui, si m-a ales pe mine azi. Oricum nu se apropie prea mult ca e timid. Nici eu nu ma apropii de el. Nu ma lasa. Doar el m-a ales pe mine , nu eu pe el :)
Inca nu stiu de ce a mers cu mine tot drumul.Chiar il plac. S-a uitat lung si ciudat cand am intrat in bloc. Cred ca tocmai se hotarase sa ne imprietenim. De aia a si latrat!

luni, 9 februarie 2009

Au venit si acuma!


Au aparut prin Bucuresti de cateva zile. I-am vazut la fiecare statie de metrou. Au aparut o data cu soarele de inceput de februarie. Multi i-au privit si au zambit. Intodeauna reusesc sa aduca zambete. Primele zambete sincere din anul acesta.

Si mie mi-a fost dor de ei. De fiecare data in perioada asta ma gandesc la ei. Imi amintesc de zile de duminica, de plimbari cu bicicleta, de frunze, de aer rece si de primavara.

Mergem la padure week-end-ul asta?

Dar am fost ocupati si nu a mai fost acel soare si nu am mai mers.

Si mie inca mi-e dor...si uneori imi doresc sa nu ii mai vad..pentru ca imi este incredibil de dor de ghioceii din trecut..

sursa foto: deviantart.com