vineri, 24 aprilie 2009

Lost...I guess

Sta de cateva minute. Si priveste in gol. E departe si totusi atat de aproape. Si mi-ar placea sa-i ghicesc gandurile. Sunt oameni atat de prezenti in fiecare zi, la aceeasi ora, in aceleasi locuri...si monotonia drumurilor banale din fiecare zi ma sperie.

Totusi, de ceva timp ma urmareste o imagine. Sau mai bine zis un chip. Fara expresie, impasibil, la metrou, pe acelasi peron, pierdut intr-o lume doar a lui, pe care o piveste atent... in gol.

Un alt om, cu alte probleme ca si noi, si totusi...student, facultate, si servici probabil...deceptie in dragoste...presupun...din cauza privirii pierdute..si muzica veche la casti, stilul meu. Fara strop de comunicare, si cu toate astea de unii oameni, te leaga atat de puternic, unele lucruri atat de banale... cum ar fi peronul de la metrou. Asociez chipul cu metroul..ca un fel se simbol , si am dezvoltat o placere in a ghici gandurile oamenilor, si imi place sa-i ascult sau sa tac o data cu ei.

Si totusi, unde este el de fiecare data?


Avem drum comun, aproape aceasi destinatie azi. Nu ma urmareste, e prea concentrat pe absenta lui, si e inghesuiala la metrou, si e agitatie si e galagie. Azi mai multa ca deobicei.
Si in toata forfota, doar un singur zambet....Sunt aici!

Si ce conteaza, oricum urmeaza ultima statie...cu peronul pe partea drepta.

sursa foto: deviantart.ro

2 comentarii:

  1. exista si persoane care fac diferenta, chiar si fara a scoate un cuvant. oameni care isi pun amprenta prin imagine,mimica fetei sau gesturi. oameni interesanti. si de cele mai multe ori ei nici nu-si dau seama de asta..

    RăspundețiȘtergere
  2. oamenii sunt doar niste statui iar timpul e singura unelta ce ne poate modela viitorul

    RăspundețiȘtergere