joi, 12 martie 2009

In cautarea timpului pierdut

Romeo este in cautarea timpului piedut. Si de cele mai multe ori merge cu mine pana la sala de sport. Dupa cum spuneam. Timp pierdut. Cam asa l-am cunoscut.

E nepasator, se misca incet, ramane mereu in urma si este enervant de curios.

-Ma astepti la iesire?
-Nu, dar ma gasesti pe aici, ca oricum nu am ce face
.

Si il gasesc cam de fiecare data. La fel cum il las...cutreierand zona. Un gentelman fara stofa...nici nu-i trebuie mai mult. Asta e farmecul lui.

De cateva zile insa m-a ignorat. Pierde vremea cu niste paznici din parc, si a devenit apatic. Nu m-a vazut cand am trecut pe langa el, nici nu a observat ca i-am cumparat pateuri. Stiam ca-i plac. Si ma trateaza cu indiferenta...relatie fara viitor din punctul lui de vedere. Cred.

Si totusi, culmea, azi il gasesc la iesirea de la sala de sport. Cine ar fi crezut.

-Ma ierti. Am vazut ca aveai pateuri..le mai ai? Te conduc daca vrei
-Da te iert. Oricum pentru tine le luasem. Taci si hai sa mergem!

Nu stiam ca am devenit asa permisiva...

Asa e Romeo, pe interes, se agata de ce prinde, si iubeste pe oricine il baga in seama.

La iesirea din parc ma lasa sa il mangai, ma prinde cu dintii de maneca, si incearca sa ma darame cu labutele. Noroc ca e mic si nu are putere. Momentul lui de tandrete. Si latra usor in urma mea.

Eu nu trec in fiecare zi prin parc, dar pe el il puteti gasi mereu acolo, visator, uneori indiferent, intins pe iarba..si mereu in cautarea timpului piedut...!


Sursa foto: animale.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu