marți, 26 mai 2009

Captivi in Timp


Intotdeuna am crezut ca destinul e foarte subtil. La fel ca si timpul. Trece mult prea repede si de cele mai multe ori nu il intelegi. Spuneam ca viata are modul ei ironic si neinteles de a te intoarce din drum atunci cand o iei intr-o directie gresita.

Dar Totusi...

Azi ma intrebam de ce nu putem face posibile unele lucuri atunci cand ni le dorim. De ce trebuie sa asteptam mereu sa treaca timpul, sa vina momentul potrivit, sau sa vina "momentul"?

Ma intrebam...De ce nu puteam schimba oamenii atunci cand simtim asta? De ce trebuie mai bine sa lasam timpul sa treaca, pentru ca ei sa inteleaga, sau viata sa le dea o lectie..cand uneori chiar daca te-au inteles in cele din urma, e mult prea tarziu.

Spuneam ca ideal ar fi sa nu ne facem mereu planuri, ci sa lasam lucrurile sa se intample spontan,ca sa ne surprinda placut.

Dar totusi..

De ce trebuie sa lasam timpul sau destinul sa ne strice "spontan" planurile de vacanta si sa ne scoata in cale lucruri efemere si compromisuri?

Ma intrebam de ce trebuie sa ne resemnam, sa acceptam imposibilitatea unor lucruri, sa inchidem ochii cand se fac discrepante sau compromisuri, sa acceptam zambete false si sa oferim in schim indiferenta?
De ce suntem atat de nevoiti sa pierdem atata timp cu necunoscutii, in relatii superficilale si reci in loc sa putem sta cu cei adevarat dragi noua?

Ma gandeam eu...Timpul e de vina !

Si dupa cum spuneam e foarte subtil. Ne fura ani de viata si ne ofera in schimb doar secunde de fericire. Azi ne pacaleste. Maine poate ne va invinge. Sau poate nu....


sursa foto: deviantart.com

Just a bad day

Azi ceva nu merge. Azi nu caut bunavointa si nici intelegere.

Azi prefer sa nu mi se zambeasca. Deloc. Nu mai vreau zambete de tipul " Mai traiesti?'' sau "Lasa ca intr-o zi o sa iasa soarele si pe strada ta, cand nu stiu, si nici nu ma intereseaza" , " Ce bine ca nu sunt in peielea ta!", " Daca nu faci ca mine o sa-ti para rau" si cel mai grav dintre toate" Daca nu stiai inca, depinzi de mine!"....

Azi nu vreau sa ma intrebe nimeni ce mai fac, doar ca formula inlocuitoare a vreunui salut, si asa sperficial.

Azi ma enerveaza toate relatiile superficiale si de complezenta de care o sa ma lovesc inevitabil.

Azi nu vreau sa am in jurul meu persoane plicticoase, superficiale, exagerate, snoabe sau grosolane. Azi nu vreau gesturi de complezenta, idei de suprafata si dialoguri fortate.

Azi caut solutii si cateva gesturi sincere. Azi o sa zambesc doar pe messanger. E mai comod asa. Doar azi...

vineri, 22 mai 2009

Here you go baby!

S-a urcat de dimineata la statia de metrou tineretului. Si nu are cum sa nu imi atraga privirile. Se vrea intelectual....E la costum si cravata, asortat cu servieta gen diplomat, pantaloni calcati la dunga si pantofii negri lustruiti aproape strident. Si sta cu nasul baga intr-o revista genul buisness magazine.

Si mie ce imi ramane de facut? Doar sa zambesc...La eforturile lui de a parea captivat de ce scrie acolo, eforturi nereusite dealtfel, pentru ca e numai ochi si urechi la tot ce se petrece in jurul lui. Instinctul de turma il tradeaza.

Si de aia zambesc eu dimineata asta!

Apoi, vrea sa imi capteze atentia cu cateva priviri insistente. O privire de genul "Ia-ma acasa ca nu sti ce pierzi!" sau mai bine zis" Sunt aici si sunt mai presus decat restul, nu ma vezi ?!"

Deci...Intelectual? Nu!
Frustrat? Cu siguranta.

La statia Piata Romana se ridica de pe scaun si se indreapta exact spre usa diametral opusa, doar ca sa profite de ultima lui secunda de exces de zel din dimineata asta, ma priveste fix, si imi zambeste din nou, ca poate poate....

Si eu ii zambesc. Ce altceva as putea face? Doar isi unduie soldurile cu atata gratie, mai ceva ca o felina. Sunt convinsa ca aproape toate femeile din vagon l-au invidiat la faza asta. Oricum s-a apropiat incredibil de mult de stilul de mers comico-stilat al manechinelor de succes international.

Si cum sa nu zambesc ?

Tu sigur cu mine cochetai sau era vreun baiat mai aratos langa mine, si m-ai indus in eroare? La naiba!....

Here you go baby!

.

miercuri, 20 mai 2009

About life and stuff

Ne petrecem viata cautand, sperand, visand, facand planuri si tintind idealuri. Dar neglijam clipele. Uitam ca fericirea nu se masoara in ani, ci in clipe si secunde. Adevarata fericire este acel sentiment navalnic, aparut dintr-o data, care iti inunda inima, si care te urca spre cele mai inalte culmi, apoi dispare treptat si subtil, transformandu-se intr-un sentiment de liniste, multumire si impacare sufleteasca.

Am invatat ca lucrurile frumoase se intampla cand te astepti mai putin, ca cele mai reusite vacante sunt cele spontane, si ca adevaratele succesuri se obtin neastept, ca semn brusc de recunostiinta si multumire.

Ca viata are un mod ironic de a te dezamagi si a te descuraja, doar ca sa te intoarca din drum, atunci cand o iei intr-o directie gresita.

Ca viata are felul ei subtil si original de a te sfatui daca e bine sau nu sa faci anumite lucruri. Noi trebuie doar sa fim atenti la avertismentele sale, sub forma unor mici piedici, pe care obisnuim sa le numim simplu "ghinion" sau "zile proaste".

Asa ca ideal ar fi sa nu iti faci prea multe planuri pentru ziua de maine, ci doar sa te culci in fiecare seara asteptand linistit urmatoarea zi, si intrebandu-te de fiecare data cu aceeasi curiozitate" Oare maine ce va fi ?". Si apoi sa zambesti cu sufletul. Acel zambet de curaj.

Si in asteptarea lucrurilor imprevizibile, spontane, si aparute din senin, putem savura linistiti o cafea, intr-o dimineata obisnuita si calduroasa de inceput de vara, bucurandu-ne de o adiere usoara de vant, si ea imprevizibila, care sopteste usor, oricui vrea sa o asculte, cateva mici trucuri pentru a intelege ca viata, iti arata bucuria prin tristete, zambetul prin lacrimi, increderea prin dezamagire, si te poate conduce spre locuri ireal de frumoase, alegand cele mai lungi si grele drumuri.

Pentru ca intr-un final, cele mai frumoase vacante raman cele spontane, cele mai frumoase cadouri sunt imprevizibile si neasteptate, si adevaratele surprize sunt acele motive de a crede, ca ziua de maine va fi cel putin la fel de frumoasa ca si cea de azi!




sursa foto: deviantart.com

luni, 18 mai 2009

Dragoste la prima vedere

Fiecarui sentiment ii apartine un anumit moment pentru a-l simti, fiecarui zambet o anumita intamplare, si fiecarei persoane... cineva care o va iubi mereu, neconditionat!

Asa astepta si ea. Am vazut-o si a fost dragoste la prima vedere. Era atat de multa lume in jurul ei, si toti o admirau . Si atunci am plecat zambind nostalgic... "A venit aici pentru cineva. Din atatea persoane care o inconjoara, ea astepta totusi pe cineva anume. Isi astepta asa cuminte si rabdatoare destinul. Aproape ca ii invidiez pe cei ce o vor lua". Si era atat de frumoasa...

Dar cum cele mai frumoase lucruri se intampla spontan, si cum dragostea nu are nici pret, nici dezavantaje, si nici compromisuri, ci doar un imbold neasteptat al destinului...ne-am intors, a 2-a oara.
Si ea era era tot acolo.
Si atunci mi-am adus aminte de destin, si de cei pe care ea ii astepta si pe care eu aproape ca ii invidiam, si de iubirea neconditionata si am zambit din nou.
Pentru ca atunci am fost sigura. Pentru noi venise ea acolo! Pacat ca nu a putut sa vorbeasca, am fi inteles si noi poate mai repede

O cheama Tasha. Are 6 saptamani si ne-a asteptat rabdatoare timp de 3 zile intr-o cusca, la expozitia de animale de la Sala Polivalenta.







vineri, 15 mai 2009

Noi

Adoarme foarte repede in fiecare seara. Si ii simt fiecare etapa pana incepe sa viseze. Si dimineata se trezeste mereu mai devreme, si mereu altfel pentru fiecare zi.

Ii simt gesturile si aud tot. Tin ochii inchisi pana se face lumina. Din ce in ce mai multa lumina. Din ce in ce mai mult somn.

Dimineata se masoara in clipe, in lumina, in zgomote, si in cateva vorbe pe care deobicei le pierd.

Dimineata nu conteaza cana de cafea lasata pe masa, lucrurile netreminate sau uitate de seara, sau visele mele incalcite din noptile ploioase. Nu stie de hainele de ieri. Nu le gaseste nici pe cele de azi. Si mie imi place asa...

De aia vad printre perdele lumina portocalie, simt un miros ciudat de primavara, si de somn si imi doresc sa fim impreuna la cafea....

Dar e devreme, si clipele sunt dulci, si lumina e portocalie si vorbele mi se pierd...si....

Si nici nu stiu cand pleaca atat de repede.

Si mie imi ramane dimineata, somnul dulce, mirosul de cafea si uneori lumina....printre perdele!



surse foto: deviantart.com

miercuri, 13 mai 2009

De vorba cu constiinta

Dupa fiecare noapte urmeaza cate o zi, si dupa fiecare ploaie intodeuna iese soarele.
Dar cui ii pasa? Doar e normal sa fie asa?
Azi pierdem un prieten, maine castigam un iubit.
Dar cui ii pasa? Nu asta e firul vietii?

Este posibil ca intr-o noapte sa te culci cu un gol in suflet si dimineata sa te trezesti zambind. Acel zambet "Si ce daca...viata merge inainte!" Si doar atunci, esti cu adevarat fericit.

Este posibil sa te fi obisnuit atat de mult cu unele persoane sau cu unele lucruri incat sa te crezi dependent de ele. Si intr-o buna zi sa te suprinzi pe tine zambind. Acel zambet de "Nu mai am nevoie". Si doar atunci te simti cu adevarat liber.

Este posibil sa treci prin viata si sa nu vezi absolut nimic. Si totusi sa te suprinzi intr-o buna zi fericit "E minunat sa fi orb!" , pentru ca cele mai frumoase lucruri se simt, de aia sarutam cu ochii inchisi!

E posibil sa traiesti cu temeri si 1000 de intrebari la care poate nu vei gasi vreodata raspunsul. Si cu toate astea, intr-o buna zi, sa inchizi ochii si sa zambesti " De azi incerc, de azi cred, de azi am curaj!". Nu te asteptai, si e tare palcut. Inca un pas inainte!

Este posibil sa fi avut mereu controlul asupra tuturor. Si dintr-o data sa constati zambind ca e incredibil de frumos sa pierzi controlul , pentru ca doar atunci iti poti spune " Iubesc!"

Este posibil sa fi crezut cu disperare in unii oameni, si in finaluri fericite si este posibil sa fi suferit enorm cand te-au dezamagit. Dar, este la fel de posibil ca intr-o buna zi, sa te opresti din tot doar pentru cateva secunde, si pur si simplu sa zambesti....!

Este posibil sa plangi in unele zile ploioase, sa-ti fie dor in unele nopti prea adanci, sa suferi, si sa te indoiesti. Si intr-o buna zi sa zambesti "A iesit soarele!"

Si dupa fiecare noapte urmeaza cate o zi, si dupa fiecare ploaie iese soarele.
Dar cui ii pasa? E normal sa fie asa!
Azi pierdem un prieten, maine castigam un iubit. Dar cui ii pasa?
Taci! Cum altfel am putea zambi?



marți, 12 mai 2009

Azi......

Azi vreau sa fiu departe. Sa pretind ca aud linistea naturii si sa ma doara pustietatea unor locuri.

Azi vreau sa inchid ochii. Sa pretind ca exista o lume indecent de frumoasa, si departari incredibil de perfecte. Sa simt mirosul de curat, de liniste si de impacare, de vant, si de nori, de soare si de aer.
Si sa respir inca o data. Cu ochii inchisi de data asta.

Azi vreau cateva momente de liniste. Sa pretind ca nu exista ieri sau maine, ca trecutul nu lasa urme, ca ideile nu dor, ca spaima nu exista, ca lucrurile perfecte sunt cele mai simple cu putinta, ca de azi...

....Azi vreau sa bata vantul. Azi vreau sa simt momentul ciudat de liniste dinaintea furtunii. Care limpezeste tot. Chiar si gandurile....Si dupa, sa imi ramana doar clipa de racoare. Si momentul ciudat de pace dinaintea furtunii.

Azi vreau sa simt. Tot ce am uitat. Tot ce imi place. Tot ce imi doresc. Tot ce sper. Azi fara temeri, fara compromisuri si cai de mijloc.

Azi vreau sa cred tot. Fara sa pretind nimic.

De fapt azi vreau doar sa fiu departe. Restul...doar pretind ca....




Sursa foto: deviantart.com

joi, 7 mai 2009

Inghetata cu banane si pepene galben

Pentru ca intotdeauna undeva exista soare. Pentru ca intotdeuna vei sti unde sa-l cauti.

Inghetata cu banane si pepene galben. Oriunde.

E racoare, e soare, si e placut. Zambete pe gratis. Doar nu costa nimic. Pentru ca exista unele lucruri pe care le vei pretui mereu. Pentru ca sunt unele lucruri pentru care nu exista varsta sau conditionari, pentru ca sunt oameni pentru care contezi mai mult decat orice. Pentru ca exista o persoana pe care o voi iubi mereu.

Inghetata cu banane si pepene galben. Oricand.

Strazi aglomerate, persoane impasibile si amintiri mai putin placute. Doar amintiri azi. Si zambesc.

Nici nu stiu cand a trecut timpul. E liniste si e viata, e soare si e aroma de inghetata cu banane si pepene galben. Savurata oriunde si oricand.

Pentru ca mereu undeva exista soare. Si pentru ca mereu voi sti unde sa-l caut.

Azi am recomandat cuiva inghetata. Oare o functiona?


marți, 5 mai 2009

In unele dimineti portocalii

Lumina portocalie, prea multi nori si aerul rece al diminetilor tarzii. Miroase a sosele aglomerate, a oameni grabiti, si a picaturi de ploaie piedute prin aer. Ma supara vantul si imi incalceste parul.

Baiatul care mi-a vandut cafeaua cu lapte , imi ofera si zambete pe gratis. Ii ofer si eu unul. Tot pe gratis. In loc de multumesc.

Imi place mirosul de aer rece si ploaie, de soare, de vant si praf, de trotuare umede si de parcuri. Imi place zgomotul masinilor si al oamenilor, si forfota plina de viata a diminetilor tarzii. Si lucrurile banale de zi cu zi. Atat de banale ca ne tin in viata.

Imi plac vanzatorii de la metrou si tarabele lor cu suveniruri si momentele indelungate pe care le petrec uneori in fata acestor lucruri, in incercarea de a le gasi macar o utilitate, pentru a le putea lua, si totusi, intotdeuna plec fara a cumpara nimic.
Poate data viitoare voi gasi ce caut.

Imi plac zilele cu soare, cu cer senin si cu miros de ploaie in aer, si miros de iarba proaspata, si pamant ud, si oamenii grabiti, tristi sau fericiti, si unele lucuri simple si nelalocul lor din unele diminenti portocalii.

Imi place cand gasesc aer, culoare, si cativa stropi de ploaie in rutina de zi cu zi.

Si imi plac diminetiile tarzii si luminoase, cu trafic de nori si cu miros de aer rece...

...Imi plac diminetiile portocalii si reci...

....Cat de aproape pot fi de infinit? De ce miroase azi a inceput de vara?.....

luni, 4 mai 2009

Un pic mai mult decat libertate

Intr-adevar, cel mai frumos sentiment este libertatea. Atunci cand nu esti singur.




Si fericirea. In doi.




Si o lectie de prietenie. O lectie de libertate, de gratie, de putere si eleganta.





Atunci cand el iti ofera libertate, tu daruieste-i iubirea ta. Atunci cand sunteti impreuna, sunteti doar unul. Atunci cand esti prea mic, si el prea mare, si totusi ca si tine. Si atunci pentru el, doar tu contezi...





Pentru toti cei care ii iubesc, si ii aleg ca si prieteni......pentru cei care stiu sa inchida ochii si sa zboare o data cu ei, pentru cei care nu exista limite, pentru cei care au pasiune si rabdare, pentru cei care ii admira si ii respecta. Doar pentru ei, exista cele mai frumoase minuni. Daruite de adevarati prieteni.
Si unu dintre cele mai frumoase sentimente. Libevertatea adevarata.




Si un pic mai mult decat atat....dincolo de limite!