Nehotarat, prin parc

A aparut asa brusc, dintr-o data. Chiar in fata mea pe drumul din parc.
La inceput nu l-am bagat in seama. Sunt obisnuita sa apara si sa dispara cand vrea el. Azi insa a fost insistent tot drumul.
Si nu m-am incalzit din cauza lui, eram oricum obosita de la sport, de dimineata. Nici nu l-am bagat in seama, nici nu m-am entuziasmat. Chiar daca imi era dor de el, sunt obisnuita sa-l astept mai mult decat trebuie.De fiecare data.

Azi ma pergatisem sa stau in casa, sa imi beau cafeaua cu lapte ca sa ma incalzesc un pic, sa fiu nostalgica si melancolica din cauza vremii, sa pot sa scriu despre picaturile de ploaie de la geam sau ma uit aiurea pe cer si sa numar norii, sau secundele pana incepe sa ploua. Sau sa ninga. Si chiar atunci a aparut si el.

Ma intreb, de data asta chiar o sa ramana?

Oricum, azi nu vreau sa fiu nostalgica si nici melancolica, mai bine sa ma bucur de el, de soarele asta cald de inceput de martie!

Sursa foto: deviantart.com