joi, 25 iunie 2009

Christian...the lion

Pentru ca unele sentimente sunt mai presus de cuvinte....


marți, 23 iunie 2009

Cautam un prieten...

Ma gandeam....cat poate costa o prietenie adevarata? Unii spun ca ar fi nepretuita. Pe mine insa m-a costat. Cineva ii pusese inainte un pret ..in euro.

Ma gandeam ce trebuie sa faci pentru a castiga prietenia cuiva. Am incercat, am sperat, m-am bazat pe sinceritate si toti "prietenii" s-au pierdut undeva pe drum, intre diverse obiective profesionale, comoditate, nepasare si uneori chiar superficialitate.
Si...cu toate astea pentru a castiga prietenia cuiva... nu trebuia sa fac absolut nimic...

Mult timp m-am gandit unde poti gasi prietenii adevarati, si i-am cautat in multe locuri, pana am ajuns sa cred ca ei nu exista. Cu toate astea, azi am constatat ca am gresit. Nu cautasem chiar peste tot. Exact cand ma asteptam mai putin...mi-am gasit un prieten...in spatele unor gratii...intr-o cusca.

M-am gandit de atatea ori cine ar fi gata sa ma scoata din casa ori de cate ori ma plictisesc? Si cine e gata pur si simplu sa stea langa mine atunci cand nu am chef de nimic? Cine ar fi gata sa ma insosteasca oricand peste tot, zi sau noapte, si sa se bucure la fel de fiecare data? Cine ar fi gata sa faca orice, fara interes, doar din suflet... pentru ca asa simte? Cine mai stie azi sa iubeasca din tot sufletul? Cine ar putea sti de inseamna adevarata prietenie?


Ea stie!



Ea stie ce inseamna prietenia neconditionata si care sunt adevaratii prieteni






Ea stie sa smulga un zambet in orice moment.




Si cu toate astea, noi inca mai cautam raspunsurile.....

miercuri, 17 iunie 2009

Din lumea celor care nu cuvanta

Imi place vara..ca soarele si caldura ii scoate pe toti din casa si ii indruma spre diverse activitati in aer liber.
Imi place vara...ca poti cunoaste oameni, si poti lega prietenii in lungile plimbari in parc sau in orele nesfarisite petrecute la terasele in aer liber.
Imi place vara..ca pe multi ii trezeste din hibernare, si peste tot poti intalni o atmosfera mai colorata si mai animata ca niciodata.
Dar cel mai mult imi place de necuvatatoarele urbane, pe care in mod normal le intalnesc cel mai des pe timp de vara. Pe ele le indragesc cel mai mult.

Unele sunt prea colorate, altele mult prea galagioase, unele suspect de linistite, si dintre toate se remarca domnul Hipopotam, care in lipsa baltilor suficient de adanci in care sa se poata racori pe timp de vara, se refugiaza la diverse terase sau restaorante, in care sta ore intregi, in incercarea de a-si "mentine" constiincios sutele de kilograme, si dezvolta cultul superioritatii pentru vrabiutele mai marunte care, dintr-un motiv sau altul, se nimeresc prin zona, si sunt nevoite sa-l asculte.
Ce le spune? Nu mare lucru, doar diverse abureli care se concentreaza obsesiv pe ideea ca " eu sunt puternic, eu am experienta, eu stiu ce e mai bine pentru tine."

Eu sper sa apara cat mai repede o alta lighioana , probabil una ca si el, care sa-l indrume mai repede spre o balta mondena, unde se poate racori alaturi de alti semeni de ai sai...ca doar e Bucurestiul plin de astfel de locuri. Macar acolo isi poate revarsa si el linistit nu doar gabaritul, ci si ideile sale " inaltatoare", cu care are impresia ca pacaleste bietele vrabiute. Doar are impresia...pentru ca "micile pasarici" au aflat de mult ca "creierii" domnilor Hipopotami de vita nobila, nu sunt nici macar pe departe direct proportionali cu kilogramele lor fara numar. De aia chicotesc ele cand isi iau zborul, ca poate le aude cine trebuie...poate poate....

Asa ca, daca sunteti interesati sau curiosi, pe dragul meu domn Hipopotam, il puteti gasi deobicei pe timp de vara, la tersasele si restaorantele in aer liber. Il puteti recunoaste dupa gabarit, dupa portiile duble sau triple de mancare, si dupa vrabiutele care roiesc in jurul lui.
Pe vrabiute le poti gasi si pe timp de iarna. Sunt mai rezistente si mai abile.

Dar mie tot domnul Hipopotam imi este cel mai drag. Ca se chinuie cel mai mult...






miercuri, 10 iunie 2009

Bucati si franturi

Intre 2 cesti de nes si o adiere spontana de vant, intra asa brusc pe fereastra multa lumina, si un miros atat de ciudat si atat de cunoscut...

Intre o dimineata calduroasa si o seara incredibil de placuta, ramane acelasi soare inabusitor de la pranz si din nou acelasi miros atat de placut...si atat de cunoscut.

Intre 2 zile identice, raman franturi de dorinte, un strop de resemnare, un pic de "nu conteaza" si acelasi dor incredibil din ultimile zile.

Dupa cateva zile ploioase, raman cateva sentimente pierdute in aer, amestecate cu stropii aceia de ploaie de vara, si peste toate astea, acelasi miros care ma obsedeaza in ultimul timp, adus probabil de ploaie, si ramas asa, plutind in aer, imprastiat peste tot...
Amestecat cu sentimentele mele si cu caldura de afara.

Si printre strazile sufocate, pe soselele aglomerate, in locurile in care nu ar fi trebuit sa fiu, si totusi am fost, intr-un Bucuresti anost si monoton, am gasit in aer, plutind peste tot, sute de franturi. Bucati de ieri si de maine, cateva vise, cateva picaturi de dorinte, cateva planuri date peste cap, un pic din sufletul meu, si pe langa toate astea, euforia aceea de inceput de vara.

Asta din cauza mirosului acela de mare venit de departe. Il simt deobicei dimineata, intre 2 cesti de nes si o adiere spontana de vant.


sursa foto: deviantart.com

sâmbătă, 6 iunie 2009

vineri, 5 iunie 2009

Printre randuri

Ma enerveaza cafeaua amara de dimineata care de la un timp nu imi iese si nu stiu de ce, ma enerveaza sa pierd un autobuz sau sa astept prea mult metroul, ma enerveaza sa uit sau sa pierd diverse lucruri exact cand am nevoie de ele, dar cel mai mult ma enerveaza lucrurile pe care nu le pot intelege.

Nu inteleg de ce problemele trebuiesc eliminate si nu rezolvate.

Nu inteleg reticenta unora atunci cand le dau un sfat, in speranata ca ii pot ajuta cumva.

Nu inteleg de ce trebuie sa ne limitam doar la cateva orizonturi, pe care ni le construim singuri ca si ziduri de aparare. Si nu inteleg de ce uitam ca dincolo de aceste ziduri e o intreaga lume.

Nu inteleg de ce ne resemnam asa usor, de ce lasam unele dorinte sa se transforme in vise imposibile. Si apoi uitam prea des ca rabdarea e singurul mod prin care le putem face posibile in cele din urma.

Nu inteleg de ce unora le place sa se bage in viata ta, asa fara motiv, argumentand ca stiu ei ce e mai bine pentru tine, desi nu au facut pana acuma nimc cu propria lor viata.

Nu inteleg de ce ne privim atat de superficial, si nu reusim sa citim printre randuri, lasand la o parte zilele ploiase si ferestrele mele larg deschise, sau lumina portocalie, oricum nu despre asta vorbeam...

Nu inteleg...

Probabil ca in spatele fiecarui " Nu inteleg" se ascunde o deziluzie. Si in spatele fiecarei deziluzii o trezire la realitate. Si apoi, cel mai probabil o noua deziluzie. Asumata de data asta. De ce?

Nu inteleg nici eu...

miercuri, 3 iunie 2009

Cu ferestrele deschise

Am lasat ferestrele deschise. Probabil aveam nevoie de aer.

La inceput a fost soarele, apoi norii. Si vantul. Si cerul prea intunecat asa brusc. Din cauza traficului de nori. Uneori prea intens si te sperii. Si apoi iar vantul. Mai puternic.

Si feresterele larg deschise. Si oamenii grabiti. Din ce in ce mai grabiti. Si toti fugind. Din ce in ce mai greu.

Si peste toate astea, aerul curat, stropii reci, traficul de nori si zgomotul infricosator de placut. Pe ferstrele larg deschise.

A fost genul acela de ploaie care vuieste, racoareste si trezeste la o realitatea prea obiectiva si mult prea rece. A fost genul acela de oameni care nu o pot infrunta. Care mereu fug. Catre oriunde si de fiecare data.

A fost genul acela de intrebari despre zgomote,despre frig, despre liniste, despre aer,despre ei sau despre noi.

Aseara a plouat. Mi-a fost dor. Azi mai ramasesera cateva urme vagi...de ploaie bineinteles. Dar urmele dispar repede. Si soarele intoteuna iese. Si noi in cele din urma mereu zambim.

Intotdeuna e asa. De aia e bine sa lasi ferestrele deschise cand ploua.



sursa foto: deviantart.com

marți, 2 iunie 2009

Briza de vara

Aerul rece si curat de dupa ploaie, iarba uda si racoare. Plimbari lungi in parc dupa apusul soarelui. Discutii marunte. In unele momente si tacerea devine comoda si placuta.

Tersele pline si senzatia de inceput de vara. Bere sau Cola sau limonada. Uneori si ceva dulce. Depinde de zile. Sau de seri. De planuri sau de zambete.

Zecile de oameni zambareti, grabiti, pierduti, relaxati, plictisiti, distrati. Sunt si eu printre ei.

Si aerul rece si curat de dupa ploaie, si plimbarile de dupa apus. Si pur si simplu senzatia de perfectiune. Asa dintr-o data!




sursa foto: deviantart.com