marți, 3 martie 2009

Relativitate?

Statea la Unirii la o cafea. Blonda cu par lung, cu haine colorate si asortate si un machiaj perfect. Vorbea la telefon, radea , tacea, zambea si iar vorbea. Era privita si ii placea. Stia ca este admirata si era obisnuita sa fie. Si ma gandeam...pentru unii fericirea costa.

Pe peronul de la metrou un grup de studenti.Vorbesc tare. Povestesc diverse intamplari, ironizeaza viata in general, rad si fac glume. Stiu ca ii aude multa lume dar nu le pasa, stiu ca au examene dar nu au avut chef sa invete, stiu ca nu au bani dar oricum nu conteaza.
Pentru unii fericirea e relativa.

Sta in statia de trolebuz. Are doar cateva haine. Aceleasi de ani de zile, aceleasi in fiecare zi. Vorbeste tare, povesteste, rade sau se cearta cu personaje imaginare. E prezent acolo si totusi plecat atat de departe. Starneste zambete si compatimire si senzatia de neputinta.
Pentru unii fericirea nu exista.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu