miercuri, 18 martie 2009

Miercuri

In zilele cenusii realitate dispare. Perfect normal.

Zilelor cenusii le lipseste bucuria si acel strop de entuziasm care te face sa iesi afara si sa constati ca ai o doza in plus de optimism fara sa stii de ce.

Zilele cenusii din mijlocul saptamanii nu au finalitate si nici realitate. Te conduc pe drumuri obositoare, si desi populate, incredibil de pustii.

Si te fac sa percepi fara sa sti secunda de liniste dinaintea ploii.
Dar azi nu imi lipesc nasul de geam, si nici nu pot numara picaturile de ploaie, si nici nu miroase a racoare. De data asta nu astept soarele de dupa ploaie si nici mirosul de curat. Maine poate. Sau altadata.

Zilele cenusii nu incep cu dimineti, ci doar cu o cafea amara, care nu imi iese, si nu stiu de ce. E o liniste absurda desi toti vorbesc, e frig si mi-e cald, e tarziu si nu am ce face, e miercuri si e mijlocul sapatamanii. Si sunt nori in loc sa fie soare.

Si nimic nu are finalitate. Perfect anormal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu