vineri, 3 aprilie 2009

Doar un om

Se agita pe langa mine la intrarea de la metrou. Ii dau din biscutii mei. Si nu ii plac. Latra si ma sperie.

E inghesuiala la metru si imi place sa-i ascult. Pe toti. Uneori e greu sa-ti gasesti un loc aici.
Si ma impinge si respira greu si ceva nu merge pentru ea azi. Soarele si aerul rece si curat au ramas afara. Si mi-e pofta de cafea.

Si ea e iritata. O priveste insistent pe fata de pe scaun, si tace zgomotos. S-au inchis usile. O senzatie de deja-vu, lipsa de aer, si prea multe povesti pe langa mine. Si soarele a ramas afara. Pacat.

E incordata, m-a inghesuit prea tare si ma intreb ce cara in sacosile alea mari. Ar trebuie sa ma deranjeze si sa-mi fie cald. Insa am invatat sa accept. O aud cum ofteaza. Cu ea timpul nu are rabdare. Spune ca e obosita. Nu stiu cu cine vorbeste.

Barbatul de langa ea o priveste absent, fata de pe scaun nici macar nu a observat-o, si o alta doamna are privrirea aceea de compatimire.

Spune ca e obosita. Repeta. Nu mai are mult pana acasa, dar pentru ea, drumul nu se mai sfarseste. Apoi spune despre familie, vecini, despre activitati neinsemnate si diverse lipsuri pe care le are. Toti le avem. Mi-ar placea sa stie si ea asta. Si vorbele ei sunt doar niste franturi, care se lovesc cu ecou de peretii metroului si se pierd in inghesuiala.

Ma impinge dar nu ma deranjeaza. Si eu as vrea sa am un loc al meu. Nu ii mai aud pe ceilalati, si imi place sa o ascult. Vorbeste despre familie, despre vecini, despre retete de care nu am auzit niciodata dar suna bine, si despre neajunsurile ei din viata. Toti le avem. Oare ea nu stie?
Ma inghesuie din ce in ce mai tare si si-a lasat sacosile aproape pe picioarele mele.

Si povesteste, si deodata incepe sa planga. Asa brusc. Si ramane un gol in metrou. Si in sufletul catorva oameni care au ascultat-o. Si o senzatie de neputinta si de lucruri netereminate. As fi vrut sa o pot ajuta cumva. Dar nu pot.

A aparut si soarele si aerul rece de afara si lumina. Dar mi-a ramas in minte imaginea ei. Unele lucruri dureaza o vesnicie. Unele lucruri trec mult prea repede. Altele nu stiu cat vor dura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu