marți, 5 mai 2009

In unele dimineti portocalii

Lumina portocalie, prea multi nori si aerul rece al diminetilor tarzii. Miroase a sosele aglomerate, a oameni grabiti, si a picaturi de ploaie piedute prin aer. Ma supara vantul si imi incalceste parul.

Baiatul care mi-a vandut cafeaua cu lapte , imi ofera si zambete pe gratis. Ii ofer si eu unul. Tot pe gratis. In loc de multumesc.

Imi place mirosul de aer rece si ploaie, de soare, de vant si praf, de trotuare umede si de parcuri. Imi place zgomotul masinilor si al oamenilor, si forfota plina de viata a diminetilor tarzii. Si lucrurile banale de zi cu zi. Atat de banale ca ne tin in viata.

Imi plac vanzatorii de la metrou si tarabele lor cu suveniruri si momentele indelungate pe care le petrec uneori in fata acestor lucruri, in incercarea de a le gasi macar o utilitate, pentru a le putea lua, si totusi, intotdeuna plec fara a cumpara nimic.
Poate data viitoare voi gasi ce caut.

Imi plac zilele cu soare, cu cer senin si cu miros de ploaie in aer, si miros de iarba proaspata, si pamant ud, si oamenii grabiti, tristi sau fericiti, si unele lucuri simple si nelalocul lor din unele diminenti portocalii.

Imi place cand gasesc aer, culoare, si cativa stropi de ploaie in rutina de zi cu zi.

Si imi plac diminetiile tarzii si luminoase, cu trafic de nori si cu miros de aer rece...

...Imi plac diminetiile portocalii si reci...

....Cat de aproape pot fi de infinit? De ce miroase azi a inceput de vara?.....

Un comentariu: