Valori, Traditii& Stuff

Imi doresc sa vina o vreme cand Ieprurasul sa ramana Iepuras, nu un musafir nepoftit care ne baga de fiecare data in spital de indigestie si alte afectiuni izvorate din calicie, si Mos Craciun sa se rezume la acele bucurii simbolice pentru cei mici, nu sa dea buzna cu frenezie in toate hypermarcheturile, sa goleasca rafturile, sa taie padurile, si sa sacrifice mii de animale in numele traditiei.

Astept cu nerabdare sa trecem o data peste granita urarilor de complezenta, cu ocazia fiecarei sarbatori din an. A devenit un tic pentru societatea noastra sa trimita tuturor mesaje gen " Paste fericit...fie ca lumina ..bla bla bla", si cand zic tuturor, ma refer ca se da o data send la un singur sms, catre toata lista de cunoscuti si necunoscuti. Amin!

A devenit din ce in ce mai greu sa faci o urare din suflet, catre cei apropiati, care sa nu fie copiata din alte surse, si eventual daca nu face- to -face, macar la telefon. Dar nu, e mai usor sa trimitem in graba aceleasi mesaje fara sare si piper, si sa ne numim prieteni.

Pentru ca astazi totul se reduce la ticuri, superficialitate, comoditate, lene si alte valori ale mandrului nostru popor, pe care ne-am obisnuit sa le numim global "Prietenie"
Ma gandesc, care sunt acele lucruri care unesc cu adevarat oamenii, acele lucruri care te fac sa iti pese intr-un final, si indeajuns de mult, incat sa poti bate la usa cuiva si sa ii urezi " Sarbatori cat mai linistite"...?!

Nu am aflat bineinteles....dar inca haladuim in bezna in cautatea valorilor si traditiei! O traditie mai putin malitioasa si mult mai crutatoare, si valorile care te fac sa devi dezinteresat si sa intelegi ca sarbatorile se adreseaza de fapt sufletului!


sursa foto: deviantart.com

Calatoria in timp si spatiu

V-ati surprins vreodata ascultandu-va partenerul de discutie, angrenat intr-o povestire sau intr-o explicatia lunga..iar vorbele lui efectiv nu reusesc sa ajunga pana la voi, si apoi, intr-un final zambiti lung, pentru ca nici macar un singur cuvant nu ati putut auzi, dar incheiati apoteotic find de acord cu interlocutorul?

E ca si cum am face o calatorie in timp, in trecut sau viitor. Ne amintimn detalii, lucruri insignifiante de mult uitate, sau lucruri placute, facem planuri, sau asemeni unui film, o buna parte din viata ne trece prin fata ochilor...cu viteza luminii!
Si tot cu viteza lumnii trecem peste granitele plictisitoare ale lumnii de langa noi, peste vorbele colegului, peste dead-line-urile sefului, peste strategiile care tocmai se stabilesc in sedinta, lasand la o parte toate obligatiile, si evadand intr-un loc unde sunetm doar noi inasine, cu toate amintirile si visele noastre, cu bucurii si fara nici o grija. Bineinteles ca la finalul sedintei vom afisa acelasi zambet lung si ironic...fiind bineinteles de acord cu cel care tocmai si-a incheiat speech-ul.

Cursurile, sedintele, asteptatul metroului, plimbatul prin parc, sau chiar iesitul la o cafea pot fi metode de teleportare...obligatoriu trebuie sa te ajute cineva...si in sensul asta tin sa le multumesc tuturor celor care de-a lungul vietii mele de 25 de ani, au facut posibila de atatea ori pentru mine, calatoria in timp si spatiu!





sursa foto: deviantart.com

Despre spiritul Craciunului si alte traditii ale lunii

Era vorba de apropierea sarbatorilor si a Craciunului, era vorba de sarbatorile religioase, de cadouri, de brad, de mese intinse si de nasterea Domnului.

Imi vorbea de implinarea practicilor pagane piedutre in negura timpului si unele ritualuri crestine, la care, fiecare generatie mai adauga mereu ceva, pana ajungem la Craciunul de azi. Originea...pieduta in negura timpului, dar in prezent ne bucuram de sarbatoarea Nasterii Domnului incercand sa fim mai generosi si mai buni...macar in teorie, chiar daca in realitate nu putem renunta la vicii sau la obiceiurile noastre proaste din timpul anului
Dar cu sau fara vicii...ce nu tot crestini suntem?!

Magazinele pline cu suveriruri tematice, portocalele de sub brad, mesele intinse cu bucate traditionale, Mos Craciun "Spiritul sau Sufletul Craciunului" ferestrele locuintelor decorate mai mult sau mai putin exagerat si vitrinele magazinelor in care vedem amenajata Ieslea in care s-a nascut Isus...prijej de bucurie si generoizitate din partea noastra, crestinii plini de vicii si neimpliniri...macar o luna pe an.

Voi ce va doriti sa va aduca Mos Craciun???
Vise cu izbavirea divina, cu o lume mai buna si mai bogata data de Dumnezeu (nu muncita de noi) si tot ce nu va permiteti in timpului anullui, case, masini, bijuterii..nu ar fi ideal sa fie "desertate" de Mos Craciun pe hornul casei,in locuinta noastra umila, si sa le avem asa ca printr-o minune, doar pentru ca este Craciun????
Nu va doriti asta?

Nu mai stiu de unde plecasem, sau despre ce "e vorba" de fapt in sarbatorile de iarna
.....Probabi ca..de prima zapada, de mirosul de portocale si cozonaci, despre bradul folosit ca si scuza pentru a se aduna toata familia, despre micile cadouri neinsemnate cu ajutorul carora spui celor dragi " IMI PASA" despre sanie si oameni de zapada, si despre Cineva care ne poate ierta in fiecare an toate greselile, si care va veni tocmai din tinuturle indepartate ale zapezilor vesnice, zburand pe o sanie trasa de reni, si ne va aduce cate un cadou pe care il va lasa grijului sub brad...doar ca sa intelegem ca nimeni nu e singur pe lume, si ca cineva acolo sus, de foarte departe, ne-a auzit dorintele si ne-a iertat greselile.
Acel Cineva capabil sa ierte pe toti, si sa faca tuturor cate o bucurie negresit in fiecare an...

Si daca tot am fost iertati anul asta...cel mai probabil ca vom fi si anul viitor, deci... o putem lua de la capat????

Examen

Azi am stat de vorba cu 2 studenti, intr-o sala veche de curs cu banci prafuite si miros de creta.

Despre drumuri in viata, despre succesuri asumate sau nu, despre iluzii si dezamagiri, despre o anume finalitate, si despre atatia ani pierduti pe nu stiu unde.

Probabil ca pe acele drumuri intortocheata, alergand aiurea dupa un viitor inexistent ai carui stapani de credem, prin sali vechi de clasa, cu banci prafuite si miros de creta.

Azi am nimic!

Stie. E vorba de mecanisme, de principi sau de legi nescrise.

Stie si se agita. Nimic nu o multumeste. Ma urmeaza tantosa pe stradute, dar azi pur si simplu nu e ea. E nesuferita si e nervoasa. Si eu sunt. Probabil e de la lipsa aer sau de la cum m-am trezit de dimineata. Nu intelege. Nu o intereseaza.

-Ce ai azi?
-Azi...am nimic! Tu ce ai?

Mergem mai departe. Acelasi zgomot, un pic mai mult haos..si lipsa asta de aer, si caldura amestecata cu praf...si soarele...si...

-Credeam ca sti drumul!
-Il stiu, dar ma mai pierd si eu uneori....

Inaintam. Dar parca timpul nu mai curge la fel, si incepem sa masuram minutele in intensitatea pasilor...si caldura asta..si aerul...si soarele...si ea care ma priveste fix. Nu ma intelege. Sau nu vrea. Nu o inteleg nici eu pe ea. E dezorientata. Vrea sa se intoarca. Nu mai stie pe unde, oricum nici nu poate. Si e din ce in ce mai nervoasa. Si eu sunt.

-Azi nu te pot incuraja! Imi pare rau ca te-am urmat.....as vrea sa ma pot intoarce!

Nu. Nu pot fi altfel azi. Stie si se lupta cu mine. nu conteaza..oricum azi nu o pot iubi...Stia, si de aia voia sa se intoarca. Ziua asta de vara cu drumuri prafuite si aer sufocant au facut-o insuportabila. Se impotriveste la orice. Sau probabil ca eu nu o puteam intelege azi. Sau nu voiam.

Si latra intr-una. Nu se mai opreste. Mi se pare ca plange. O inteleg si imi pare rau...! doar ca..imi aduc aminte.... era vorba de acele mecanisme si principii care ne intorc din drumurile gresite si ne intrepta pasii spre acel loc numite "acasa", si de acele reguli nescrise care ne fac unele momente mai insuportabile decat altele....si...

Sau nu...! E vorba doar de cei care stiu cum sa ne aduca acasa atunci cand ne piedem!




sursa foto: www.deviantart.com

Diminetile de vara

Diminetile insorite de vara si mult prea luminate ce inca mai pastreaza mirosul picaturilor de ploaie in aer au ceva special. Ceva anume ce te ridica mai repede din pat, ceva anume ce iti place cand mergi pe strazi, ceva ce face sa iti tresara inima si sa zambesti mai mult ca deobicei...si fara sa sti de ce!

Terasele din parcuri, pe langa care angajatii mai stropesc cu furtunul ca sa mai racoreasca aerul inainte sa deschida, au ceva anume. Ceva anume ce miroase un pic a vara, un pic a cafea, un pic a plimbare, a seara aglomerata, un pic a dimineata, un pic a libertate. E bine sa mai rasufli usurat uneori...

In statiile de autobuze aglomerate, acuma parca astepti cu mai putina nerabdare. Nu de alta, dar in aer miroase deja a vara si a vacanta, oamenii parca au invatat si ei sa zambeasca, iar atunci cand te privesc in ochi au lasat la o parte orice conflict legat de aglomeratie .Au gandurile si dorintele amestecate cumva cu soarele si lumina de afara, si cu terasele matinale, respirand vara prin toti porii!

Cred ca e vorba de acel inceput oficial al verii, de acele senzatii si imagini care iti raman intiparite pe retina, care iti inunda apoi inima cu acel fior incredibil de placut, pe care il asociezi de fiecare data cu verile din adolescenta pe care le revezi iar si iar in prima dimineata care anunta oficial vara, vacanta, marea si toate nebuniile de moment si toate acele clipele de "nu mai conteaza"

A...si mai sunt si planurile de vacanta, care ca au legatura cu dimineata, cu soarele, cu tersele, cu marea.... si cred ar mai fi ceva.....in fiecare vara trebuie sa mai fie ceva.....!

Dont't breed.....!