Am nimic azi.
Dar intre nimic si ceva e doar un pas.
Pe straziile aglomerate, printre miile de oameni, ai gasit atatea priviri pierdute. Absentii, nu? Cei care zambesc privind in gol pe fereastra autobuzului, la gandul ca totusi ei au o viata a lor care se desfasoara undeva acolo. Nebunii, nu? Au infruntat frigul si vremurile capricioase, si stropii reci de ploaie, zambind totusi la gandul ca exista un loc doar al lor, unde mereu va fi cald si bine. Au infruntat conventiile si pamfletul unei societati hiperactive si superficiale, stiind ca undeva exista inca un motiv pentru care merita sa fi "om".
Ii intalneam zilnic, zambind asa fara motiv, cu privirea pierduta. Azi vad si inteleg.
Azi am ceva.
Intre ceva si nimic ramane totusi o prapastie....

sursa foto: deviantart.com