Azi ma gandeam ca trebuie sa existe un mecanism conform caruia lucrurile tind sa se aseze, sau sa ia o intorsatura neasteptata. Lucru bun sau mai putin bun. Numai ca mie nu imi place sa ma bazez pe mecanisme si nici pe hazard si nici pe ideea ca "cineva" hotaraste in locul meu ce mi se va intampla azi, unde voi ajunge, sau pe cine voi intalni.
Asa ca in urma catorva imbolduri , am hotarat sa incep o lupta impotriva morilor de vant. Nu de alta, dar mereu mi-a placut sa cred ca eu pot dirija lucrurile si nu altcineva cu mai multa experienta in locul meu.
Deci am hoatarat sa las la o parte felul meu de a fi de pana acuma, si mi-am propus sa nu mai ma las deranjata de oamenii sau de lucrurile care prin natura lor...nu aveau cum sa nu o faca. Sa nu mai fiu trista si nici dezamagita atunci cand ma lovesc de surprize neastepate, sa accept ca natura unora nu se poate schimba, si nici felul lor de a privi sau de a intelege anumite lucruri.
O sa aleg de acuma ca si companie indiferenta ca e mai comod asa, si pentru ca ea ma poate convinge usor ca viata e viata si oamenii sunt oameni si trebuiesc luati ca atare: fara suprize lor placute sau negative, fara trairile si sentimentele lor profunde, fara rugaminti si promisiuni ce nu pot fi tinute.
Am inteles ca surprizele vin de la cei ce te astepti mai putin, ca un strain poate fi mai mult decat un simplu trecator, ca un zambet la intamplare poate spune mai mult decat te-ai fi asteptat, ca planurile nu sunt facute decat pentru a fi date peste cap, ca ziua deobicei e mult prea scurta pentru ca nici timpul nu ma astepta de multe ori, si mai ales ca nu are rost sa ma chinui sa ghicesc ce gandeste fiecare pentru ca oricum nu am nici un premiu de luat.
Si cum nimic nu mai ma poate surprinde de la un timp la natura umana, mi-am propus sa nu mai pun intrebari, sa nu mai incerc sa inteleg, sa nu mai caut explicatii convenabile, sa nu mai fac compromisuri...La urma urmei, e vorba doar de morile de vant, nu?
Sursa foto:deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu