Un raspuns

Am fost intrebata ce inseama fericirea. Un ideal, un scop, ceva sublim poate, ceva adanc in interiorul fiinte mele care astepta sa fie descoperit, o intrebare fara raspuns, sau poate un final fara deznodamant...

M-am gandit ce este fericirea. Fericirea este relativitate...

Intr-un fel anume este cafeaua cu lapte din fiecare dimineata. Daca nu are lapte, nu are gust si e amara. Sunt serile calduroase de vara si plimbarile dupa apus. Discutiile marunte si spontane, planurile de viitor, cartea de pe noptiera, marea, evadarile spontane la munte, zambetul vanzatoarei de la magazin, asa fara motiv, zambetul copiilor mici din parc, surprizele care incep cu “ pentru ca te iubesc” amintirile frumoase, persoana pe care o voi iubi mereu, felicitarea cu trandafir pe care scria "te iubesc", prima zapada, oamenii in care cred, prima zi de august cu miros de septembrie, ploaia de vara, toate experientele triste in urma carora am zambit, exaltarea, extazul, nebunia, adrenalina, pasiunea, dorinta de a descoperii si a de a intelege. Fluturii din stomac. Si toti cei in care cred.

Cineva m-a intrebat cum e fericirea. I-am raspuns ca dureaza doar cateva secunde.

Uneori dureaza o viata. Daca sti unde sa o gasesti. Si este pretutindeni. Daca nu esti prea orb.