O parte din ei s-au privit mult timp in oglinda. Atat de mult timp incat realitatea din jurul lor a inceput usor usor sa dispara, si a ramas doar imaginea lor...din oglinda.
Pe altii ii tot strig, iar ei nu reusesc nici macar sa ma observe. Privesc mereu aiurea, in alte parti, in incercarea de a deslusi tot felul de umbre si himere, de care, oricat de mult te-ai apropia, ele se tot departeaza, iar ei...ei devin din ce in ce mai dependenti de acest miraj. O lume a fantasmelor si a idealurilor, unde cei care inca mai traiesc, nu au ce cauta.
Altii ma privesc de sus. Au ajuns atat de sus incat ating norii. Si acolo in lumea lor, realitatea este distorsionata. Nu au cum sa ma vada de acolo de sus. Probabil privita de acolo, dintre nori, sunt mult prea mica ca sa ma mai poata observa.
Altii vor sa ma doboare. Ei imi sunt cei mai dragi, ca se chinuie cel mai mult.
O parte din ei mi-ar fi putut spune "te iubesc" sau "te urasc" dar nu au facut-o. In scurta lor trecere, nu au lasat nimic in urma, si oricat m-as chinui acuma, stiu ca pe ei i-am piedut de tot.
O parte isi indrepta privirea inspre mine. Si imi zambesc.
O parte raman.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu