S-a urcat de dimineata la statia de metrou tineretului. Si nu are cum sa nu imi atraga privirile. Se vrea intelectual....E la costum si cravata, asortat cu servieta gen diplomat, pantaloni calcati la dunga si pantofii negri lustruiti aproape strident. Si sta cu nasul baga intr-o revista genul buisness magazine.
Si mie ce imi ramane de facut? Doar sa zambesc...La eforturile lui de a parea captivat de ce scrie acolo, eforturi nereusite dealtfel, pentru ca e numai ochi si urechi la tot ce se petrece in jurul lui. Instinctul de turma il tradeaza.
Si de aia zambesc eu dimineata asta!
Apoi, vrea sa imi capteze atentia cu cateva priviri insistente. O privire de genul "Ia-ma acasa ca nu sti ce pierzi!" sau mai bine zis" Sunt aici si sunt mai presus decat restul, nu ma vezi ?!"
Deci...Intelectual? Nu!
Frustrat? Cu siguranta.
La statia Piata Romana se ridica de pe scaun si se indreapta exact spre usa diametral opusa, doar ca sa profite de ultima lui secunda de exces de zel din dimineata asta, ma priveste fix, si imi zambeste din nou, ca poate poate....
Si eu ii zambesc. Ce altceva as putea face? Doar isi unduie soldurile cu atata gratie, mai ceva ca o felina. Sunt convinsa ca aproape toate femeile din vagon l-au invidiat la faza asta. Oricum s-a apropiat incredibil de mult de stilul de mers comico-stilat al manechinelor de succes international.
Si cum sa nu zambesc ?
Tu sigur cu mine cochetai sau era vreun baiat mai aratos langa mine, si m-ai indus in eroare? La naiba!....
Here you go baby!
.
Pai referitor la atentia vadita pt. revista tip buisness pe care o citea 'el' ostentativ, as avea o singura concluzie: cat snobismul e in floare. nicaieri nu ...ma mai doare!...
RăspundețiȘtergereCat despre mersul 'tip felina'....mai stii cu vremurile astea...
Draga mea sa ai o seara placuta !