Se zice ca pe masura ce te maturizezi devi mai intelept.
Eu la 24 de ani, am constatat ca singura intelepciune de care dau dovada este autocritica. Asa ca daca tot ma aflu la capitolul marturisiri recunosc ca nu sunt un exemplu de urmat. Nici macar pentru mine. Nu pot lasa resentimentele la o parte. Nici macar azi. Si nu ma pot resemna. Deloc. Asa ca din pacate, constat ca, nici macar intr-o zi speciala ca asta, unele urari nu reusesc sa imi ajunga la suflet, chiar daca poate sunt spuse din suflet...
Deci.. de ziua mea imi doresc sa fiu mai intelepta cand altii nu pot fi, sa accept mai usor imposibilitatea unor lucruri, sa iau lucrurile negative ca pe niste experiente in plus, sa incep sa vad viata in mai mult de 2 culori, sa nu imi mai doresc mai mult decat am deja. Pentru ca uneori ce am este mai mult decat suficient.
Si in scurtele mele momente de luciditate, constat ca nici nu imi trebuie mai mult decat am deja, ca sa pot fi cu adevarat fericita. Pentru ca, in cele din urma, fericirea mea nu inseamna un viitor lipsit de griji si cu multe conturi in banca, fericirea mea inseamna defapt o singura persoana. Persoana cu care am ales sa imi impart viata.
....Si pentru viitorul mai apropiat probabil un blog mai vesel!
Cam asa gandesc PESTII... Ma reunosc in ceea ce ai scris. Daca vrei sa facem schimb de link,ma poti anunta pe e-mail
RăspundețiȘtergereCe frumos! Esti o fericita pentru ca ai ajuns la concluzia asta asa devreme, chiar daca tu spui ca nu esti tare inteleapta. Insa nu oricine se poate ridica la o atare intelegere a sensului vietii!
RăspundețiȘtergere