Azi am nimic!

Stie. E vorba de mecanisme, de principi sau de legi nescrise.

Stie si se agita. Nimic nu o multumeste. Ma urmeaza tantosa pe stradute, dar azi pur si simplu nu e ea. E nesuferita si e nervoasa. Si eu sunt. Probabil e de la lipsa aer sau de la cum m-am trezit de dimineata. Nu intelege. Nu o intereseaza.

-Ce ai azi?
-Azi...am nimic! Tu ce ai?

Mergem mai departe. Acelasi zgomot, un pic mai mult haos..si lipsa asta de aer, si caldura amestecata cu praf...si soarele...si...

-Credeam ca sti drumul!
-Il stiu, dar ma mai pierd si eu uneori....

Inaintam. Dar parca timpul nu mai curge la fel, si incepem sa masuram minutele in intensitatea pasilor...si caldura asta..si aerul...si soarele...si ea care ma priveste fix. Nu ma intelege. Sau nu vrea. Nu o inteleg nici eu pe ea. E dezorientata. Vrea sa se intoarca. Nu mai stie pe unde, oricum nici nu poate. Si e din ce in ce mai nervoasa. Si eu sunt.

-Azi nu te pot incuraja! Imi pare rau ca te-am urmat.....as vrea sa ma pot intoarce!

Nu. Nu pot fi altfel azi. Stie si se lupta cu mine. nu conteaza..oricum azi nu o pot iubi...Stia, si de aia voia sa se intoarca. Ziua asta de vara cu drumuri prafuite si aer sufocant au facut-o insuportabila. Se impotriveste la orice. Sau probabil ca eu nu o puteam intelege azi. Sau nu voiam.

Si latra intr-una. Nu se mai opreste. Mi se pare ca plange. O inteleg si imi pare rau...! doar ca..imi aduc aminte.... era vorba de acele mecanisme si principii care ne intorc din drumurile gresite si ne intrepta pasii spre acel loc numite "acasa", si de acele reguli nescrise care ne fac unele momente mai insuportabile decat altele....si...

Sau nu...! E vorba doar de cei care stiu cum sa ne aduca acasa atunci cand ne piedem!




sursa foto: www.deviantart.com

Diminetile de vara

Diminetile insorite de vara si mult prea luminate ce inca mai pastreaza mirosul picaturilor de ploaie in aer au ceva special. Ceva anume ce te ridica mai repede din pat, ceva anume ce iti place cand mergi pe strazi, ceva ce face sa iti tresara inima si sa zambesti mai mult ca deobicei...si fara sa sti de ce!

Terasele din parcuri, pe langa care angajatii mai stropesc cu furtunul ca sa mai racoreasca aerul inainte sa deschida, au ceva anume. Ceva anume ce miroase un pic a vara, un pic a cafea, un pic a plimbare, a seara aglomerata, un pic a dimineata, un pic a libertate. E bine sa mai rasufli usurat uneori...

In statiile de autobuze aglomerate, acuma parca astepti cu mai putina nerabdare. Nu de alta, dar in aer miroase deja a vara si a vacanta, oamenii parca au invatat si ei sa zambeasca, iar atunci cand te privesc in ochi au lasat la o parte orice conflict legat de aglomeratie .Au gandurile si dorintele amestecate cumva cu soarele si lumina de afara, si cu terasele matinale, respirand vara prin toti porii!

Cred ca e vorba de acel inceput oficial al verii, de acele senzatii si imagini care iti raman intiparite pe retina, care iti inunda apoi inima cu acel fior incredibil de placut, pe care il asociezi de fiecare data cu verile din adolescenta pe care le revezi iar si iar in prima dimineata care anunta oficial vara, vacanta, marea si toate nebuniile de moment si toate acele clipele de "nu mai conteaza"

A...si mai sunt si planurile de vacanta, care ca au legatura cu dimineata, cu soarele, cu tersele, cu marea.... si cred ar mai fi ceva.....in fiecare vara trebuie sa mai fie ceva.....!